www.colapisci.itL'uomo che diventa pesce per necessità o per sceltaWalter Ignazio Preitano

 

'U sciroccu

 

 

Arriva 'i notti dill'Africa luntana,
acqua di mari mmiscata cu la rina,
canta storii di fami e di scunfortu,
d'un munnu riccu chi ci fici tortu.

 

Prima iurnata

 

U primu iornu passa lamintusu:
‑ chi camurria 'stu ventu 'mpiccicusu!
Si dici chi tri ghiorna avi a durari,
e dopu, acqua di celu a scutulari

 

Intantu non ti fidi d'affacciari,
e ddu cuncertu ti fa rabbrividiri.
Ti 'nchiudi fittu 'ntra li quattru mura,
e t'arritrovi sculatu di sudura;

 

Purtroppu t'a ricari a lu travagghiu;
certu, ristari a casa saria megghiu!
e comu nesci fora ti nn'adduni
chi l'àlbiri sú tutti a 'nginucchiuni.

 

Lu mari dillu "strittu" scuma e rizza,
e summa 'nto to cori la tristizza.
Non c'è 'na navi, 'na barca, 'n piscaturi:
sú tempi di sciroccu, tempi duri!

 

'Nta mpigna semu tutti stralunati:
l'occhi buzzusi, li capiddi isati,

'na smorfia di scuncertu supra 'a facci;
mi penzu chi paremu tutti pacci!

 

Non vidi l'ura mi si fa sirata,
quantu ti curchi, dopu 'dda iurnata:
‑ Spiramu chi cu tuttu 'ddu chiffari,
lu Pateternu si sbagghia di cuntari 

 

Sicunna iurnata

 

Ti susi all'indomani curiusu,
c'un gran duluri 'i testa furiusu;
pi prima cosa attisi 'a ricchi fora:
ma lu sciroccu non finiu ancora!

 

Spitugghi li faceni d'a matina,
stirannu a longu i cosi 'nta cucina;
e non ti dugna cori di vardari
i danni chi 'nta notti potti fari.

 

Infini nesci e trovi la minnitta!
supra a li màchini 'na sorta di scunfitta;
li strati chini 'i carti straviati,
li ciuri 'nte barcuni, spinnacchiati.

 

Non trovi li culleghi 'nta l'ufficiu,
ma cunnannati pronti ô sacrificiu.
Ognunu ti riporta nu sfracellu:
‑ S'addiruparu tutti, chi macellu!

 

E cussì pi tutta 'a matinata.
'Ntall'aria ancora 'dda musica stunata.
Tutti 'ddi vuci purtati di luntanu,
c'un turmintusu criscennu russinianu.

 

A casa la sudura ti scummina,
ti cala comu 'n ciumi 'nta carina;
puru i carizzi ti parunu dispetti:
semu comu li cani cu li iatti.

 

E finalmenti ti moddi supra ô lettu,
p'aviri quarchi ura di ricettu:
‑ dumani, si Diu voli, la calata;
acqua di celu, fossi, 'nta sirata

 

 

Terza íurnata

 

Ô terzu iornu sî chinu di dulura;
camini stortu, ti strichi mura mura,
scanzi mugghieri e figghi, e iddi a tia:
ti senti un concentratu 'i fitinzia!

 

'Nte vitri, l'impronta di lu sali,
e fora lu stirminiu chiù tutali.
'I sciarri foru centu, fossi milli:
abbasta un nenti mi provuca scintilli!

 

Scinni 'nta strata e, a ffuria di scanzari,
ti porti unni 'a matina t'a purtari.
L'amici, li nnimici e i cunuscenti,
sunnu a cumacca senza fari nenti.

 

Tutti cu' l'occhi ò celu spiranzusi,
vàrdunu i nuvuli chi currunu furiusi.
E mentri 'u mari si mancia tutta 'a spiaggia,
l'aria cumenza a sapiri di pioggia.

 

Si fannu li pronòstici chiù strani,
e ognunu cridi sulu a chiddi boni:

 ‑ Varda 'ddi nuvulati chi sú niri,
aunnè c'arriva acqua ch'è un piaciri

 

A un certu puntu, 'na goccia supra 'a crozza;
ti vardi attornu: ‑ Non cridu ch'è sputazza!
E tutti supra a tia ch'i manu isati,
p'arrimuddàriti a forza di lignati.

 

Ma l'acqua era acqua e no sputazza:
pi 'n'autra vota si sabbau la razza!
U ventu si stancau di ciusciari
e 'a vita ora pô ricuminciari.

 

U mari s'azzittiu, ora riposa;
si vìdunu i cuntorni d'ogni cosa.
Fermi li fronni dill'albiri pistati:
li frutti d'oru sunnu assicurati.

 

A genti si componi e si distenni,
lliffa i capiddi e si ricetta i panni.
E' 'na gran festa pi' 'sta terra arsa,
aunni l'omu è sulu 'na cumparsa!

 

 

Patri Patruni
scorci 'i limiuni,
terra bruciata,
la sorti è signata.


 

 

Walter Ignazio Preitano

 

Edito in
L'ADDEU
Pungitopo
1994

   

www.colapisci.it