www.colapisci.itL'uomo che diventa pesce per necessità o per scelta Walter Ignazio Preitano

 

Pasta ch'i cocciuli

 

 

‘A genti sapi vònguli veràci
chi sû cchiù rossi e fannu cchiù prisenza,
‘na vota, prima ancòra di ‘ssa speci,
d’a cocciulèdda si facìa pietànza.

Era piccitta e china a menza via,
ci nni vulìa cchiù ‘ssai ‘nta ‘na pignàta,
ma ‘u sugu sapurùsu chi facìa
ti cunzulàva di la faticàta.

Eccu, oggi ‘a fatìca non si ‘ntenni!
Stari dû uri attornu a la cucìna!
E ‘a tratturìa cchiù sta cchiù ti pritènni:
ma è curpa nostra ‘sta carneficìna!

Apòi non ci nn’è una, a cunuscenza,
‘nta tutta ‘dda cumbrìccula di pacci,
chi sapi fari un sugu cu decenza:
e t’arrifìla un piàttu chinu î scocci.

Dici chi è pi fàriti a capìri
chi non c’è truccu ‘nta ‘ddu ristoranti;
ma quasi tutti ‘i scocci sû vacanti:
magàri sunni ‘i stissi d’avantèri.

‘Ddi quattru nnimalèddi chi truvàsti,
t’i manci î cussa pi la tô cuscenza,
pi fàriti cunvintu chi pagasti
ma chi ricanuscìsti ‘a differenza.

Così t’arresta quattru fila ê pasta
‘nniàta ‘nto’n pantànu limacciùsu:
ti pari chista ‘na truvàta onesta
pi non ci dari sàziu a lu tô spusu?

‘A panna poi! Ma cu l’hâ canusciùtu?
Chi c’era panna ‘nte piatti di ‘na vota?
E’ veru, sugnu un pocu ‘nzabbaggiùtu,
picchì non mi rassegnu a ‘sta pinzàta.

Accatta un mistu di còcciuli nustràni,
cu fimmineddi e còcciuli rizzùni,
làvili boni iutànnuti ch’i mani
pi ci livàri ‘u fetu d’i pantàni.

Metti ‘na schizza d’acqua ‘nta pignàta
e dugna focu senza esaggeràri;
non fari ‘a facci dill’Adduluràta,
ti l’hâ manciàri oppùru ‘i voi ‘ddivàri?

Quannu sû tutti cu la bucca apètta
nèscili d’i scocci a una a una,
ma non ghittàri l’àcqua ‘nta vaschètta
chi pi lu sugu ‘dd’àcqua è ‘a sô futtùna.

Pripàra ògghiu àgghiu e putrusìnu,
cull’ògghiu non ti tèniri strinciùta,
e quannu l’àgghiu pìgghia la ‘nduràta,
a ‘ddi nnimàli svèlicci ‘u distìnu.

Dui tri minùti, quattru sunnu tanti,
chì già l’ugghiùzzu si ‘mbrumàu di mari,
e mètticci ‘dd’acquìtta, ma bunnànti,
chi già filtrasti prima ‘i ‘ncuminciàri.

Dicèmu dû bicchièri menzi chini,
dipenni poi di quanta robba hai,
non giùngiri cchiù sali ch’a rruvìni,
chì ‘dd’acqua è salatùna si n’o sai.

Di quannu ‘ss’acqua bugghi e fa la scuma,
aspetta tri minùti senza fari
e poi decìdi chi culùri dari,
picchì ‘u sapùri ormai pigghiàu la rema.

A mia mi piàci antìcchia cchiù rusàta,
pecciò ci tagghiulìu dû pumadòru,
ma russi, no ‘ddi petri p’a  ‘nzalàta,
e un pocu d’acqua pi puttàlla a paru.

Quannu l’ugghìttu virdi s’apprisenta,
è signu chi finìsti ‘i piniàri;
cchiù putrusìnu nn’hai cchiù si cuntenta,
e piparèddu senza esaggeràri.

Ancòra ‘nu cunzìgghiu spassiunàtu:
‘a pasta strùnchila ‘nto menzu
e quannu ‘a scinni cònzila ‘nto’n ciàtu
‘nta ‘na patèdda supra o’n focu manzu.

 

Walter  Ignazio Preitano

   

www.colapisci.it