Lu Piscicola

'Na vota cc'era a Missina 'na matri, ch'avia un fìgghiu; stu figghiu si chiamava Cola, e stava sempri jiccatu a mari.
La matri 'un facia àutru chi chiamallu, e iddìi cci facia fari li vudedda fràdici; 'na
jurnata la flci sbattiri tantu, ca idda nu nni putennu cchiù, cci jiccò 'na gastima:
- Chi putissi addivintari pisci!

Giustu giustu li celi si truvavanu aperti, e la gastima cci junciu; ed eccu 'nt'on mumentu addivintau menzu pisci e menzu cristianu, cu li jidita junciuti e li gargi comu 'na giurano.
Cola 'n terra nun cci scinniu cchiù, e la matri, pi la pena, si mazzuliò tantu, ca nni muriu.

Lu Re 'ntisi ca 'nta lu so mari ce' era unu menzu pisci e menzu Cristianu, e urdinò a tutti li marinara ca cu' vidia a lu Piscicola, cci duvia diri ca lu Re cci vulia parrari.
Un jornu un marinaru lu vitti e cci dissi:
- Cola, ti voli parrari lu Re di Missina.
Iddu subbiti! cci iju.
Lu Re, comu lu vitti cci fici preu, e poi cci urdinò chi firriassi 'ntunnu 'ntunnu a la Sicilia, e cci sapissi a diri unni lu mari era cchiù funnutu, e chiddu chi vidia.
Cola ubbidiu, e misi a natari 'ntunnu 'ntunnu a la Sicilia.

Ddoppu 'napocu di tempu, lu Piscicola s'arricugghiu e cuntò ch' avia vistu muntagni, vaddi, cànnachi e tanti cosi curiusi, comu puru ca 'nta lu passari lu Faru si spavintò ca nun truvò funnu.
Lu Re allura cci dissi:
- Vogghiu sapiri unn' è fabbricata Missina.

Cola abbuddò, e, ddoppu un jornu, s'arricugghiu e dissi a lu Re, ca Missina era fabbricata supra un scogghiu, tinuta di tri culonni: una rutta, una scardiata ed una sana, e Cola dissi:
- Missina, Missina, Un jornu sarai mischina!

Lu Re arristò comu un loccu, e si purtò lu Piscicola a Napuli pri vìdiri li funnàli unni cc'eranu li vurcani.

Lu Piscicola scinniu ddassutta, e vinni a cuntari ch'avia truvatu l'acqui ora friddi, ora càudi, e chi a certu puntu avia vistu surgivi d'acqua duci.
Lu Re nun cci vulia crìdiri, e iddu pri fàricci vidiri la verità, si fici dari un bummuliddu, lu iju a 'ppuzzari ddassutta e l'acchianò.
Ma a lu Re 'un cci putia pàciri ca 'nta lu Faru nun cc'era funnu, e si lu purtò 'n'àtra vota a Missina e cci dissi:
- Cola, m'hai a sapiri a diri quant'è funnutu, poca cchiù ammenu, lu Faru.

Cola sammuzzò e quannu assummò vinni a diri ca nun avia pututu vìdiri funnu,  picchi avia vistu 'na gran culonna di fumu chi niscia di sutta un scogghiu, e perciò l'acqui eranu lordi.
Lu Re, curiusu, dissi:
- Jamuninni a Turri di Faru e ti jetti di ddà.

Havi a sapiri vassia ca sta Turri tocca quasi tuttu lu mari tantu ca a tempi antichi di 'ncapu si cci mittia unu, e quannu l'acqua sucava, iddu sunava 'na trumma e gghisava 'na Dannerà pri nun fari passari li bastimenti.
Cola cci iju e si jiccò. Aspetta ca t'aspettu, Cola nun vinia mai.
Lu Re dicia:
- Cosa cci navi a essiri...

Finarmenti Cola vinni; ma sta vota era tuttu spavintatu.
- Cola, chi ha cosa?

- E ch'hê d'aviri, Maistà! ca sugnu mortu finutu... Vitti un pisci, ca la sula testa era longa quantu un bastimentu, e io, p' 'un mi fari agghiuttiri, m' appi a 'mmucciari darreri 'na culonna di Missina.

Lu Re stunò; ma li curnazza cci manciavanu, ca vulia sapiri quant'era funnutu lu Faru!
Vidennu ca Cola nun vulia abbuddari cchiù, cà si scantava, si leva la curuna tutta china di petri priziusi, ca cci vulianu occhi pi talialla, e la jiccò a mari e dissi:
- Cola, va pigghiala.

- Maistà, nun pò essiri

- Cola, fàllu pri carità, picchi 'n'àutra curuna simuli nun mi la pò fari nuddu

- Maistà, vuliti accussì? 'nca io scinnu; ma mi dici lu cori ca sta vota 'un acchianu cchiù. Datimi du' pugna di linticchi; siddu io vegnu, e allura è signu ca sugnu vivu; ma siddu viditi vèniri 'n summa li linticchi, chistu è signu ca io nun vegnu cchiù...

Cci dèttiru li linticchi, e Cola abbuddò.
Aspetta, aspetta; ddoppu tantu aspittari, vittiru assummari li linticchi.
Cola nun vinni, e 'un si nni sappi cchiù né nova né vecchia.

 

 

Palermo

Raccontata da un marinaio della contrada "Vergine Maria a piè del Pellegrino"
Raccolta dal prof. Emanuele Armaforte
Riportata da Giuseppe Pitrè
Studi di Leggende popolari in Sicilia
La Leggenda di Colapesce
1904

 


 

Secondo un'altra versione da me raccolta,
A Cola sarebbe stato gettato in mare un piatto, che nell'andare a fondo java bacazziannu.
Egli, in fondo, sotto Messina, trovò le tre colonne: una sfatta, una menza sfatta (corrosa) e una sanzera (intera e intatta).
Quannu chista si sfa, Missina è persa; e perciò si soli diri:
Ora si chiama Missina;
Ma dumani si chiamirà mischina...

 

Pitré

 

www.colapisci.it