Colapisci

Nté tempi 'ntichi ... sutta 'u nostru mari
c'era un gran tisoru naturali..
fattu di tanti pisci e di culuri
di ninfi e di sireni'ncantaturi ...

Un omu 'nnammuratu di lu mari
passava notti e ghiornu la so vita
supra la riva ... e si mittia a fantasiari...

Chistu era Cola, dittu "pisci" u palummaru
chi quannu battìa l'unna d'a risacca
su la so barca cantava a lu mari ...

E cantava ... cantava quannu a luna
lu 'lluminava e tuttu l'argintava..
cantava quannu u suli lu 'ndurava
cantava quannu c'era la burrasca
e l'unni si facivunu furiusi ...

Rimava cu la barca ... scinnia sutta ô mari
E 'bbracciatu cull'acqua dill'amuri
cantava sempri a so 'filicità ...

Ma un ghiornu a figghia di lu re u fici 'nnamurari
Fidiricu lu fici sammuzzari e vosi prova di la so braùra
ittannu
ô funnu n'aneddu e un cintu d'oru.. cci dissi:
"Cola.. scinni .. pigghia tuttu e torna arreti
chi poi ti dugnu a me figghia pì mugghieri"...

Ma u mari chi tantu beni cci vulìa
s'u tinni sutta e no 'fici turnari ..

E quannu Cola vitti a culonna dù Piloru
ch'era 'ncrinata e parìa crullari
a tinni ferma 'ppuggiata a lu so cori

....

Ogni cosa lu tempu conza e spascia..
ma'nfunnu ô mari c'è sempri 'Colapisci
e la storia lu vosi 'mmurtalari
"dd'omu ginirusu ... figghiu di lu mari".

 

Giuseppina Spadaro
Premio Colapesce 1996

   

www.colapisci.it