U ciauru 'i sta terra

Rispirannu l'aria 'i stu paisi:
ntó cori,
sentu chi traspari:
neciaureddu duci.

Curiusu mi dumannu:
Cu è,chi nt'all'aria
fa sèntiri sti cosi?

Chi su sti munti,
chi in silenziu
si vardunu e si ridunu 'i luntanu?

O è a muntagna 'i focu di ddà'nfacci,
cá friscura, i frunna di sti rocci?

Chistu è ... ciauru chi si senti sulu ccà
e chi nq'si po'scurdari;
chistu è... ciauru di zagara e di rosi;
miscatu...
cú ciauru di ilici, girasi
e mennuli ciurusi;
chistu è... ciauru chi sazzia
e l'anima a fa bella;
ciauru 'i menta,
di mustu e'di cannella;
ciauru
di arburu 'npalatu
e di pani 'i ranu 'neastagnatu,
cunnutu
cu ciauru 'i lillàe fragranti e prigiatu,
sapuri 'i libirtà.

Forsi è ... ciauru
dú ricordu, dú travagghiu di me patri?
O vuci d'amuri,
dú cori di me madri?

Sacciu sulu
chi nta stu paisi
pari sempri j urnata 'i festa,
picchì stu ciauru:
nt'all'aria è...
e nt'all'aria resta.

E puru:
si nté campagni, nté casi e nté vineddi,
sciuscià,
e sciuscià forti
nu ventu senza cori, tirannu e bruttu:
u ciauru 'i sta terra profumata, chi c'è nt'all'aria,
non ci rinesci mai:
mú distruggi tuttu".

 

Severino Caspanello
Premio Colapesce 1997
Armando Siciliano Editore

Stretto di Messina

     
 

www.colapisci.it