La ricetta in versi di Gianni Argurio - ©

'A  parmiciana

Tutti li mulinciani chi munnati,
a ffeddi larghi ma non tantu fini,
salątili e poi a trizza 'i sistimati
una supra di l'autra a scalari,
 c'un beddu pisu 'i supra a prissioni
in modu chi nesci l'acqua a fusioni.

Dopu du' uri circa li sciacquati,
strincennuli allargatili cu cura
e nta l'ogghiu bugghienti 'i rusulati
stannu cchił attenti di granni primura.
Quannu su tutti fritti 'i ccantunati,
a lu puntu oppurtunu li pigghiati.

Intantu a l'ura giusta, a priparari
la salsa 'i pumadoru 'i l'ortulanu,
cu l'agghiu e lu basilicu a jttari...
a l'ogghiu d'aliva ci jttati manu.
Deci minuti a focu lentu, lentu,
poi la scinniti e spittati un mumentu.

Nta 'na teglia capienti cu manera,
un solu, 'i pumadoru e mulinciani
annati sistimannuli a ringhiera
e puru 'a soresina in tutti 'i piani.
A l'ultimu un pocu 'i pani grattatu
di supra, supra, e tuttu č sistimatu.

Nziccąti la teglia nto furnu ardenti,
e pģ deci minuti e 'a cuntrullati;
attenti a la cuttłra, brava genti...
"occhiu a la penna" annunca vi bruciati.
Nisciti 'u tuttu du farnu ch'č l'ura...
cu calma e gessu e mai senza primura.

 

Gianni Argurio

   

www.colapisci.it