‘I  ventri

 

 

Vidi figghiùzza, tu t’hâ ‘nvicinàri
a ‘stu piattèddu senza dubitàri;
sû ‘n’attu di fedi a pprima botta,
ma dopo ci ritònni, stanni cetta.

Ci sunnu fimminèddi ‘nta cuntràda,
mali pi iddi, un pocu brutticèddi,
ma sannu cunzulàri a cû s’a fida
e spàsciunu famìgghi a levapèddi.

Pecciò non ti pigghiàri d’attirìggia
e fa’ ‘ssi ventri comu vàiu dicènnu;
c’è genti chi si cuntintàu d’u ‘nfennu
pi non ci dari un frenu alla ‘ngurdìggia.

‘A dosi giusta sarìssi dui a testa,
ma puru tri si non facìsti pasta;
inveci quattru sarìssiru assaiùnu,
apòi cu cincu arrìsichi un matrùni.

Pi prima cosa ora l’hâ scucciàri;
picchìssu bugghi l’acqua ‘nta pignàta
e facci un bagnu a mèttiri e livàri:
dui tri passàti e ‘a peddi è già ‘mbrumàta.

Ora fâ cuntu chi hai braciulittìni
di ìnchiri ‘i muddìca già cunzàta,
ma picca robba, annùnca li rruvìni;
pi ‘nchiùdiri, ‘u sticchìnu è la truvàta.

Annèili ‘nta ghiotta chi pripàri,
quannu ‘u suffrìttu fici ‘u tempu soi:
assèmi ô piscistòccu l’hâ calàri.
E non parràri cull’amìci toi!
 

 

Walter  Ignazio Preitano

   

www.colapisci.it