Puscistoccu â ghiotta

 

 

-Si voi parràri di ‘sta meccanzìa
fatti la cruci e poi ti batti ‘u pettu,
dû Patrinostri e quattru Avimmarìa,
s’annùnca ‘stu discùssu nasci stottu.

Puru si ti lavasti la cuscenza,
si prima non canùsci la sustànza
e non ci pigghi bona cunfidenza,
è mègghiu fari pisci di parànza.

S’u fetu chi ti sbòmmica d’i vaschi
aùnni pi  tri ghiòrna s’arricrìa,
non ti soddisfa e non ti iàpri ‘i naschi,
‘nchiùdi cu ‘ssa traggèdia e così sia.

Ma si ti pari essenza di giaggiòla
‘nvìdia pi li francìsi buccazzàri
chi spàmmunu scianelli ch’i bagghiòla,
allùra semu pronti a raggiunàri.

A vacci unni un pisciàru cuscenziùsu
ch’ammòdda piscistoccu genuìnu;
non ghiancu comu ô latti né spungiùsu
ch’u piscistoccu è scuru e tritrignìnu.

Accàttini ‘na pinna a comu ietta,
ma si ti pari assài pi la famìgghia,
‘a cuda è la riggìna di la ghiòtta:
è tènnira, gustùsa e non si sfògghia.

E ora penza a chiddu chi t’ammanca:
‘n’alùzza d’àccia e un trussu ‘i putrusìnu,
pi la cipùdda scarta chidda iànca,
dû spicchi d’àgghiu contru a lu distìnu,

duitrì  livèddi niri tagghiuzzàti
e ‘na rrancàta ‘i chiàppiri salàti; 
ògghiu d’alìvu virdi comu ‘a feli,
dû patàtèddi chi non fannu mali,

‘na buattèdda di dòppiu concentràtu
e pumadòru crudu già passàtu.
Si ora m’assicùti mentri dicu
ti fazzu donu di ‘ssu piàttu antìcu.

‘Nta ‘nu tiànu, ch’è mègghiu s’è di crita
picchì l’acciàru ‘nfoca e nni fa sconzu,
frii cipudda e àccia sminuzzàta,
l’àgghiu chi ti dicìa tagghiàtu a menzu,

‘u putrusìnu, ‘i chiàppiri lavàti
e l’alivèddi niri sdisussàti.
‘Nta ‘ssa turnàta ‘u focu havi a cantàri,
annunca bugghi e allùra l’hâ gghittàri-.

-Ma quantu cci nni voli ‘i ‘ssa mistùra?
Oppuru mi rassègnu a ‘nduvinàri?-.
-Tuttu dipènni di la pisatùra:
cchiù piscistòccu c’è cchiù n’hâ mmiscàri.

Quannu facìsti già menza cuttùra,
pìgghia ‘ddu piscistòccu ch’arristàu
dopu ch’a iatta n’appi a saziatùra
chì di lu fetu mancu s’addunàu,

e dacci ‘na studdùta ‘nto suffrìttu
a focu  scassu pi non lu tturràri;
quannu t’addùni chi si torci tuttu
mèttilu ‘i parti e dicci di spittàri.

Di la buàtta ora è lu sô turnu,
‘na schizza d’acqua pi la ‘mbiviràri,
‘u piparèddu russu comu ô  ‘nfernu
e sali quantu basta a ‘nzapuràri.

Ora chi ci iammàsti ‘ssu tabbùtu
suttèrra ‘u piscistòccu già turciùtu,
cummògghilu a passàtu ‘i pumadòru,
e un  pocu d’acqua pi dàricci ristòru.

Si ti tinìsti strittu, un pocu d’ògghiu,
chì si ci’ammanca ‘a ghiòtta si rruvìna,
‘na cucchiarèdda sutta d’u cummògghiu
pi fàricci sfugàri ‘a bugghitìna.

Tàgghia ‘ddi patatèddi in quattru parti
e ‘nta patèdda facci fari ‘a crusta,
annèili ‘nta ghiòtta e dacci sorti
chì la natura ’i scammintàu apposta.

Di ‘stu mumentu non avìri prèscia,
‘u focu havi a cantàri a menza mìccia
tèniti cuntu menzuredda e còccia,
e prega a Diu mi ti la manna lìscia.

Non ghiàpriri ad amìci né a parenti
chi pi  ‘ddu ciàuru chi manna la pignata
si fèmmunu facennu finta ‘i nenti
e a tia t’arresta sulu ‘a faticàta.

Ora scummògghia e làssilu sfuàri,
‘u tianèddu cu dû manu smovi,
non mèttiri cucchiàri e arnesi vari
ch’u pisci si sminùzza e non nni trovi.

Falla cchiù voti ‘ss’òpira di beni;
bàscicci ‘u focu e làssini ‘na lampa,
e s’a famìgghia pi la fami ‘bbampa
dàricci cuntu ancòra non cunvèni.

Quannu cumpàri ‘u bùgghiu ‘nta pignàta
e l’ògghiu è paru paru e quagghiatìzzu
dacci ‘na vuci a tutta ‘a maniàta
e facci diri grazie ô Signurùzzu-.

-Iò di ‘ssu bùgghiu nni sintìa parràri,
ma sempri a “scu e passa” e senza amùri;
‘a bugghitìna è fàcili a capìri,
ma ‘nta ‘ssu bùgghiu ci vurrìa ‘rrivàri-.

-‘A bugghitìna è l’acqua chi svapùra
e ghiètta fumu a tipu ‘nciminèra;
‘u bùgghiu è l’ògghiu, chi quannu arrìva l’ura
si ùscia chiànu chiànu e fa la sfera.

Chissa è la ghiòtta, piàttu ‘i prima mani,
famùsu in tuttu ‘u munnu canusciùtu,
chi misi accantu nòbili e viddàni.
Chissu d’u piscistoccu è ‘u sô tabbùtu.

 

Walter Ignazio Preitano

   

www.colapisci.it